Outrospectie

Stăteam singur într-o cameră de hotel Din păcate, nu mai vedeam în pastel Doar nori gri asupra minții mele De atunci s-au ascuns și stelele Mi-ai promis cerul și luna, S-a ales praful de ele Pentru tine a fost totuna Cum se izbesc valurile de mare Cum au zburat păsările călătoare Culorile nu ni s-au mai asortat Doar de cuvinte ne-am izbit La fel ca un zid proaspăt zugrăvit Într-un final totul s-a isprăvit Nici în zare, nu-ți vedeam decât apusul Într-un final, mi-ai devenit opusul

Ochii reflectă tot ceea ce percepem Deși, câteodată ne face incapabili să pricepem Ce se întâmplă în jurul nostru La fel ca oricare astru Fiind mai greu de observat Crezând că este neimportant, de aruncat Văzut din altă perspectivă, Sunt o altă trăsătură, distinctivă Ce pot mișca o altă simțire afectivă

O luăm de la capăt, Cuburi colorate cu cuburi colorate Oricât de multă durere ar fi în spate O bucată roșie, una galbenă, una verde Chiar dacă una două, se mai pierde Am încercat să construim ceva rapid Nu e joacă de copii, ceva stupid E nevoie mai multă muncă Ceva încât să facă să ajungă Ceva ce să ține Încât să nu dezbine Niște cuburi colorate Și două suflete explorate