Outrospectie

Blogul asta încă mai e viu. Prima mea postare pe 2017 2018, este despre viața mea socială, mai ales lipsa sa. Am realizat că-mi petrec prea mult timp pe tot felul de rețele de socializare și că nu ajung nicăieri. În sensul ca suntem tot mai conectați cu atâta lume dar la finalul zilei când ma întorc de la munca, sunt doar eu și cățelul meu de pluș. Nu mai vreau să-mi pierd timpul asta. Fiindcă trebuie să fac altceva și să-l folosesc într-un mod mai util. Vreau să continui cu fotografia, scrisul licenței cât și alte articole. Fiindcă nu-mi place să stagnez și faptul ca ceva ce îmi umplea timpul, a devenit opusul,e un lucru negativ. O să rămân la chestiile esențiale, sa reduc timpul petrecut pe aici  fiindcă am și alte lucruri mai bune de făcut. Am planuri mari, legate de mine, de ce ma înconjoară și poate sa schimb rutina zilnica în altceva

Toți suntem făcuți din praf de stele Doar ca noi doi, suntem cenușa, Cenușa ce a rămas pe dinafară, cea amară Nu mai vreau să-mi pierd timpul Cu mine, cu tine, cu mine Nu vreau să-mi pierd gândurile Să-mi ascund visele Să-mi arunc visele Nu mai vreau să sper Să-mi îngrădesc sentimentele Fiindcă oricum mă doare Poate e temporar sau e etern Fiindcă m-am pierdut deja Pentru nimic

O să încep această postare prin a spune faptul că eu, Alexandru Radu Toma, sunt un ipocrit. De ce? O sa vezi imediat.  Știi când folosești un cuvânt prea des și își pierde din semnificație? Fix asta am făcut și eu cu acest cuvânt. Fiindcă eu, obișnuiam să judec persoanele după aparențe, după ceva ce nu ar fi trebuit. După haine, încălțăminte sau cu ce se înfățișează.   Am scris de curând un articol, pe blogu meu de modă( fiindcă se pare ca sunt interesat și de asta, momentan), unde spuneam că renunț la Vans fiindcă are toată lumea.  Asta a fost prima mea greșeală, fiindcă nu trebuia să mă fi legat de asta, fiecare este liber să-și cumpere ce își dorește. Nu ar trebui să mă intereseze cine ce are doar pentru că îmi place mie nu însemână ca nu ar avea voie. Nu am eu monopol asupra unei companii sau alta. Fiecare este liber se îmbrace cum dorește și de unde vrea. Nu ar trebui să mă iau de cineva, doar pentru ca preferințele sale sunt asemănătoare cu a mai m...

Tu vrei să fii lângă mine, Crezând că ce faci este bine Între timp, nu ai grijă de tine Luna și soarele niciodată nu o să se îmbine  La fel cum cerul, la om nu o să se închine Două vieții au devenit străine Turnul nu a început să se închine Toate astea au făcut să se dezbine Sentimentele, ascunse adânc, niște rubine Au zburat, ca gloanțele din carabine Strivite, ca și albina la afine  Nu ai făcut nimic, nici măcar pentru tine Nu ai dat vreun ban pe mine Egoismul imens,tot ce a rămas din tine

Urăsc când spun ceva  Iar cuvântul ajunge undeva Pleacă de la mine, Și nu mai ajunge la tine Sau dacă o face E pătat, impur Ca și un fluture Cu o aripă ruptă Care a văzut prea multe Dar încă încearcă să zboare Când de fapt, încet, el moare Dar încă se zbate Încă luptă, cu fapte Chiar dacă știe ce-l așteaptă Fiindcă viața e nedreaptă

Stăteam singur într-o cameră de hotel Din păcate, nu mai vedeam în pastel Doar nori gri asupra minții mele De atunci s-au ascuns și stelele Mi-ai promis cerul și luna, S-a ales praful de ele Pentru tine a fost totuna Cum se izbesc valurile de mare Cum au zburat păsările călătoare Culorile nu ni s-au mai asortat Doar de cuvinte ne-am izbit La fel ca un zid proaspăt zugrăvit Într-un final totul s-a isprăvit Nici în zare, nu-ți vedeam decât apusul Într-un final, mi-ai devenit opusul

Să mă sting fumegând încet, Ca un muc de țigară Când o să mă dați toți afară Ca și cum aș avea un defect. Să-mi fac bagajele să fug la gară, Până se face iară vară, Și voi fugi din nou la mal. Să văd cum dorul se afundă în val, Și visele adânc în nisip.

Vreau să te duc pe coridoare prost luminate Cu mucegai, amintiri  și lacrimi pătate Secrete, idei și sentimente demult uitate Lângă geamuri înverzite și crăpate Unde lumina de altă dată nu mai bate Doar puțină viață înăuntru mai zbate Cu lacăt închis, un cufăr stă în spate Plin de amintiri idei și gândurile toate Să o deschidă cineva, oare mai poate? Sau este totul doar o absurditate?

Știi acel moment când ar trebui să dormi, pentru că este ora 2 dar tu pierzi vremea? Aseară în loc să fiu pe tărâmul viselor cu acadele, manele și belele, eu am ales să stau pe instagram. Și de ce urmăresc contul cuiva de instagram, când pot să-l urmăresc pe al meu? Narcisistic level 999. M-am uitat la secțiunea de ”tag” să-mi amintesc de pozele unde am fost etichetat de altcineva și cum probabil nici nu mai vorbim în acest moment. Văd o poză unde descrierea era ”Since 2012” ,iar asta m-a întristat puțin, fiindcă ajungi să realizezi cât de mult se pot schimba oamenii, ori așteptările mele de la ei într-un anumit timp dat. Și rămâi cu amintirea și regretul faptului că niciodată nu va fi la fel. Iar asta dacă mă gândesc acuma, este un lucru bun. Pentru că nu aș vrea să mă mai asociez cu multă lume care chiar dacă mi-au fost apropiați la un moment dat, ceva s-a întâmplat și s-a produs o ruptură, oricât de mare sau mică ar fi e acolo, ori cât de mult încercat să trecem peste ea, va...