Outrospectie

Trebuie să încep cu câteva chestii înainte să-mi înșir gândurile pe blogul ăsta despre subiectul ăsta. În primul rând, nu sunt cel mai mare ”gamer” de pe lumea asta, nu am terminat 50,000 de jocuri și nu sunt cel mai priceput la asta. În al doilea rând și probabil cel mai important, aceasta este opinia mea și nu va fi pe placul tuturor, dar e în regulă, pentru că nici nu-mi doresc să fie pe placul tuturor. În al treilea rând această comparație este pentru versiunea de Xbox 360 a jocurilor, deci nu pot să compar varianta de PC  a lui IV, cu ceea pentru PlayStation 4 a lui V. Nu sunt wikipedia ,deci dacă ceva e greșit în informațiile menționate îmi cer scuze. Întodeauna mi-au plăcut jocurile celor de la Rockstar Games, prima oară când m-am ”întâlnit” cu unul dintre jocurile din seria GTA a fost GTA 2, la un vecin, nu-mi aduc aminte clar cât de mic eram. După ceva timp când mi-am achiziționat și eu un calculator, a trebuit să dezlănțui puterea celor 512 MB de RAM și a min...

Câteodată este greu să spui ce gândești, pentru că nu toată lumea te poate înțelege și să dai de cineva care este capabil să facă acest lucru este puțin cam greu, dacă nu imposibil, și când dai, ține-te bine de acel om, că poate alege să plece. Dacă ai ști de câte ori m-ai enervat, și supărat. Cred că știi că ți le-am zis de mai multe ori decât era nevoie. Dar la nevoie, ai fost aici, cum am fost și eu, la masa de lângă scări sau cea de lângă geam, eu cu ceaiul meu negru tu cu berea ta. Era deja un ritual, cu care eram obișnuit deja, și totodată nu l-aș fi schimbat niciodată. De obicei discuțiile noastre nu începeau cu clișeicul ce faci, ci cu explicarea problemelor, pentru că exista una, tot timpul exista una. Ori a mea, ori a ta, și asta avea părțile bune, să ai o conversație fluidă despre cât de mizerabil te simți dintr-un anumit motiv și cum încercam să ne sfătuim cum să facem situația mai puțin nefavorabilă. Dar noi, fiind noi, nu am reușit asta, probabil de aia am reușit să ne în...

De mic mi-am dorit să călătoresc, dar nu am făcut asta. Poate pentrru că îmi era frică să merg singur, sau eram prea micuț sau alte motive. Încă mi-e frică de găini, dar câteodată fricile trebuie înfruntate. Pentru că dacă nu te schimbi, cum mai evoluezi? Cum mai te înbunătățești. Câteodată e bine să-ți iei lumea-n cap, să vezi lumea, să schimbi aerul. Nu neapărat pentru că ar fi mai bine în altă parte, ci pentru că vrei să vezi altceva, ceva nou. Ceva ce să te mulțumească într-un final, apusul în altă parte, gustul ceaiului într-un loc pe care nu l-ai mai văzut vreodată, dar totuși speri să-l mai vezi, în cazul în care te-a mulțumit. Poți să iei autobusul greșit, în direcția opusă, când ești sigur, și nu știi unde ai ajuns, sau să nu fii singur și să iei metro-ul greșit pentru că nu te grăbești undeva, de ce ai face asta? Nu ești acasă, nu ai nimic de făcut, du-te pe jos o oră într-un oraș necunoscut până ajungi într-un loc pe care-l cunoști. Întreabă oamenii dacă îți pot da indic...

Să încep cu o mărturisire care va surprinde pe toată lumea și o va face să ia foc prin cuvintele pe care ele voi scrie aici în următoarele minute. Eu citesc maxim 6 cărți pe an, din care 4 sunt obligat să le citesc, pentru că sunt nevoit să o fac, pentru facultate. Iar celelate 2 care au rămas, sunt ce mai citesc când nu am chef de făcut altceva. Dar asta nu înseamnă că nu-mi place să citesc, ci doar am găsit alte lucruri ce să fac și care să-mi cultive creativitatea într-un alt mod mai accesibil și care-mi ia poate mai puțin timp. Știu că o să primesc critici negative pentru asta, dar acesta este un risc ce mi-l asum în scopul amuzamentului oferit de acest blog. De ce zic asta? Păi, toți citim ceva, la un moment dat. Exceptând cazul în care ești analfabet, și atunci nu știu să te felicit sau să-mi pară rău pentru tine. Atunci de ce trebuie să fie unele persoane care trebuie să-și facă timp ca să explice lumii cât de mult contează cititul pentru ei, încât să posteze o dată la 3 s...

În ultimul timp am fost la mai multe nunți decât clase au în medie vecinii mei, ceea ce este mult, dar totuși puțin. Nu spun că îmi displac pentru că sunt doar un mod de a te lăuda în fața vecinilor, prietenilor și al tuturor că pruncu tău, se însoară, nu mi se pare nimic de lăudat în asta, este ceva normal. Sau că cheltuiesc mulți bani pe băutură,  formație, sală, mâncare. Chiar trebuie să-ți chemi și primul coleg de bancă din clasa I-a ? sau copilul de pe rândul 3 din grădiniță care avea o geacă fix ca a ta, și i-ai luat-o din greșeală în grupa mică și te simți vinovat așa că-l inviți la nunta ta. Nunta nu este un eveniment fericit pentru nimeni, adică îți petreci jumătate din zi, în cel mai bun caz cu oameni pe care nu-i cunoști (în cel mai bun caz), sau mai rău, cu oameni pe care îi cunoști dar îi eviți. De ce trebuie să aștept 5 ore ca să mănânc ceva? Scuză-mă, dacă îți dau un car de bani, măcar fii om bun și adu-mi mâncarea la o diferență de 5-10 minute, nu la o oră...

Aseară am primit pe telefon niște notificări în care îmi preciza Google, să-mi updatez aplicațiile, dar eu cum nu ascult pe nimeni, nu am făcut asta,pentru că urăsc să-mi zică lumea ce să fac. Dar am intrat totuși acolo (dintr-un oarecare motiv, greu de înțeles) Totul bine și frumos până când am dat la aplicațiile de top, adică ce descarcă omul, ce are tăt românul în telefon, și după clasicul facebook, viber, pro tv, și ”slots 7777 REAL WIN 100%”, am găsit o aplicație, pe care doream să o uit atât de mult. Acea aplicație se numește musical.ly, sau musically , nu sunt sigur cum se intitulează și sincer nici nu mă interesează, dar pentru că am de gând să scriu despre asta, e clar că mă interesează într-o oarecare măsură, pentru a genera profit pe blogul meu, care nu-mi aduce vreun ban, doar gloria eternă, pe care nu poți pune vreun preț. Nu am să o instalez, pentru că nu vreau traume irecuperabile asupra creierului meu,că are și așa destule probleme fără să fiu nevoie să descarc...

Zilele trecute, am avut de mers puțin cu trenul câțiva kilometri, și fiindcă nu am mers foarte mult cu trenul, mai ales de capul meu nu știam la ce să mă aștept. Fiind paranoic și speriat de cum vor decurge lucrurile îmi iau apă din gară, și mă duc pe drum la Mc Donalds să mă piș într-un loc decent,  la ora 20:38 am urcat în tren, și mă îndrept spre București care cică ar fi trebuit să ajungă la ora 9:40. Mă uit să văd unde am loc și mă așez eu, am stat singur până la Cluj, până când am avut parte de un coleg , ca apoi altul.  Când știi că ai de  împărțit un spațiu de 2x1 m2 cu de la 1 până la 6 oameni, ai face bine să nu te comporți de parcă mă-ta ar fi șefă la CFR și ai arăta puțin respect celorlalți. Dar nu a fost cazul, pentru că oamenii s-au întins bine mersi, ca eu să nu pot sta tare bine până a doua zi la ora 10 și jumătate. Peste două zile, eu  și Gara de Nord, aveam tren la ora 10, era ora 9:25 mă duc pe peron, să întreb pe un angajat dacă acela este trenul...