aprilie rece
Era ca o floare cu spini Ochii roșii și străini Adânc înfiptă in rădăcini E doar frica fără margini Ca mânuța blocată în borcan Furând ultimul biscuite dolofan Dar gândurile fug spontan În toate locurile atacând viclean Și totul e intunecat și negru deodată Ca o eclipsa sau o bucătărie afumată Calul fugit, căruță dezhamată De frica și panică parfumată Afară încă tună și fulgeră Nicio urmă de doamna lună Nici ploaia nu mai sună S-a oprit a mea furtună?