aprilie rece

Era ca o floare cu spini

Ochii roșii și străini 

Adânc înfiptă in rădăcini

E doar frica fără margini 

Ca mânuța blocată în borcan 

Furând ultimul biscuite dolofan

Dar gândurile fug spontan 

În toate locurile atacând viclean 

Și totul e intunecat și negru deodată 

Ca o eclipsa sau o bucătărie afumată

Calul fugit, căruță dezhamată

De frica și panică parfumată

Afară încă tună și fulgeră

Nicio urmă de doamna lună 

Nici ploaia nu mai sună

S-a oprit a mea furtună?