bucătăria cu flori

 Ar fi așa frumos să ne facem oameni noi

Schimbă mâinile vechi, obosite, hainele ponosite

Atunci unde mai e personalitatea, sufletul?

Fără o amintire pe obrazul stâng

Zgârietura de pe mâna dreaptă

Când am căzut și mi-am spart genunchii
Mâna ce pe a ta o ținea strâns
Glasul tremurat de frig 
Ochii înlăcrimați de dor
Ca un bătrânel ce repara țeava la chiuveta din bucătăria plină de flori
Țeava care pictură încet
De azi, de ieri, nici nu știu de când 
Nici când am udat florile ultima oară nu mai rețin 
Să duc plantele la soare, acolo în camera mare
Unde am căzut in genunchi de a rămas semn
Când am dansat întâia dată