Lăcomia (Poem #2)
Cand planetele se izbesc Iar zeii din cer doar privesc Soarta ce o naruiesc, Sufletelelor care ard Tot ce am facut pana acum Va fi foc și scrum Tot cea ce lăsăm in urmă, Va fi uitat . Cerul nu mai are milă De existența noastră îi este silă Cand planetele se izbesc Stând aici și privesc la Existența noastră inutila , Cum visele și speranțele noastre Au devenit doar niște glume proaste