Lăcomia (Poem #2)

Cand planetele se izbesc 

Iar zeii din cer doar privesc

Soarta ce o naruiesc,

Sufletelelor care ard 

Tot ce am facut pana acum

Va fi foc și scrum

Tot cea ce lăsăm in urmă,

Va fi uitat .

Cerul nu mai are milă

De existența noastră îi este silă

Cand planetele se izbesc

Stând aici și privesc la

Existența noastră inutila ,

Cum visele și speranțele noastre 

Au devenit doar niște glume proaste