20.07

Dacă ți-aș da luna de pe cer, ce ai face cu ea?

Mi-a spus odată ea, cu zâmbetul de acadea 

Aș vrea să ne așezăm în jurul său, i-am zis ușor

Cu picoarele pe afară, să atârne ca un mărțișor

Să fie suflate-n vânt, răzuind ușor suprafața lunii 

Ca și brânza în tigaie, foamea mare a națiunii

Să facă umbră în ogradă, la vecini și pe stradă

Să se holbeze lumea întreagă, să zică că e paradă

Apoi să fugim de-a lungul și de-a latul

Până vine răcoarea și trebuie să facem saltu

Coborâm ușor, pas cu pas, treaptă cu treaptă

Sărim din baltă în baltă, pe aleea cea dreaptă

Spre ocol ținuți de mână, 

așteptând cealaltă săptămână